“Cel bun îl omoară pe cel rău iar publicul aplaudă”. O formulă clasică, considerată “sfârșitul fericit”. Dar... ceva nu merge bine, nu?

Dacă violența ar rămâne doar pe ecran, pe teritoriul ficțiunii... atunci ar fi ceva. Dar nu este așa.

Realitatea cruntă ne arată că, peste tot, se aplică legea veche “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”… și tot așa merge mai departe: diviziuni, ranchiuni, ură, violență, insulte, umilințe... Concluzie: acel sfârșit nu este fericit, nici nu este sfârșit, ci doar începutul unei serii interminabile de capitole triste, protagonizate de persoane reale, din carne și os.

În fața panoramei sumbre a culturii diviziunii și a confruntării, putem să ne lăsăm influențați și să ne unim războiului... sau pur și simplu să ne plângem... sau să facem ceva pozitiv pentru a contracara atâta “hater” care umblă dezlegat. Opțiunea mea este clară: acțiune! Îmi doresc să încurajez pacea în societate, făcând cunoscută eficacitatea iertării. Pentru că nu cunosc un alt remediu care are o capacitate atât de mare încât să pună capăt oricărui război.

A cere iertare și a ierta, funcționează. În 100% dintre conflicte.

CEL MAI MARE DAR arată acest lucru, nu cu teorii, ci cu povești reale de reconciliere, unde pacea, în sfârșit, a triumfat peste război. Și în toate aceste cazuri, părea imposibil.

De aceea, nu mă conformez doar cu faptul ca CEL MAI MARE DAR “să placă” lumii. Aspir la ceva mai important: să vindece răni profunde în inima spectatorilor. Îmi doresc ca toți să dobândească puterea de a cere iertare și de a ierta. Acesta chiar este un sfârșit fericit.

THE END